DEP'UNE1, dep'un, vb. III.
1. Tranz. A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. ◊ Expr.
A depune bani (la o instituţie bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituţie bancară).
A depune mandatul = a renunţa la o însărcinare încredinţată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei.
A depune un act (sau
o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda
forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.).
A depune muncă (sau
efort, osteneală etc.) = a munci, a se strădui. (Rar)
A depune un examen = a da un examen.
A depune jurământ(ul) =
a) (despre o parte în
litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces;
b) (despre unele categorii de oameni si despre militari) a se angaja solemn să-si îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor ţării.
A depune mărturie = (despre un martor) a face declaraţii în faţa unui organ de
jurisdicţie sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces.
2. Tranz. (Despre animale care se înmulţesc prin ouă) A elimina ouăle (la loc potrivit).
3. Refl. (Despre substanţe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se aseza la fund, formând
sedimente; a se sedimenta. [Perf. s.
depusei, part.
depus] - Din lat.
deponere (cu sensurile fr.
d'eposer).
Sursă
: DEX'98
(
53421)
- romac